Boala hemoroidala nu este o problema de sanatate
ce a aparut in secolul XXI, desi ea a capatat amploare in ultimele doua
decenii. Practic, hemoroizii sunt mentionati, intr-o forma sau alta, inca din
perioada antica. Astfel, medicii egipteni sunt primii care identifica
simptomele hemoroizilor si dezvolta o serie de tratamente, atat pentru uz
intern, cat si cu aplicare locala. Ulterior, medicina asiatica observa un lucru
absolut corect si demonstrat de catre oamenii de stiinta ai secolului nostru: tratamentul
oral impotriva bolii hemoroidale nu functioneaza, deoarece nimeni nu poate
indica, cu exactitate deplina, care este cauza acestei afectiuni. Astfel, pacientului
i se vor administra o serie de suplimente alimentare, in general compuse din
vitamine si minerale, cu scopul de a fortifica structura peretelui vascular,
dar aceasta medicatie nu are un efect direct asupra bolii hemoroidale. O
inovatie in tratamentul hemoroizilor apare in perioada medievala si vine din
parte medicilor de origine germanica: uleiul de ricin.
Ce este ricinul si de ce este el inclus in schema
de tratament a bolii hemoroidale? Ricinul, sub numele sau stiintific Ricinus communis, este o planta perena,
usor de identificat dupa forma specifica a frunzelor sale. De fapt, aceste
frunze, cu aspect de palma, pentru anumite subspecii, si cu aspect de cruce
pentru alte subspecii, au dat denumirea plantei in zona de vest a Europei.
Astfel, ricinul a fost cunoscut pentru o lunga perioada de timp drept Palma lui Christos, Arborele crucii sau Arborele
minune. In mod evident, ricinul contine o serie importanta de principii
active, dintre care mentionam ricina, substanta cu un efect laxativ – purgativ
esential. Totusi, este bine de stiut ca arborele
minune este faimos si pentru faptul ca este una dintre cele mai potente
otravuri din lume, fiind, totodata, si una dintre cele mai greu de detectat in
corpul uman.
Ricina, substanta cu activitatea terapeutica cea
mai mare, poate fi utilizata doar sub forma de ulei de ricin. La randul sau,
uleiul de ricin este de doua feluri: ulei de ricin extras prin presare la rece
si ulei de ricin extras prin presare la cald. Ambele tipuri de ulei de ricin
sunt utile in tratamentul antihemoroidal, cel obtinut prin presare la cald
fiind foarte folosit in ultimele decenii ale secolului trecut. Din pacate, s-a
descoperit ca, la o anumita temperatura, din semintele de ricin se elibereaza
si alte substante, pe langa ricina dorita, substante care sunt extrem de
toxice. Desi uleiul de ricin se introduce in corp doar pe cale rectala, fiind
incorporat cu foarte mare succes in supozitoare sau in creme rectale, daca el
este preparat prin presare la cald, substantele nocive vor traversa membrana
rectala si vor trece in circulatia generala. Datorita structurii chimice a
acestor substante si datorita structurii biologice a rectului, toxicii trec
aproape nemodificati prin rect, ceea ce conduce la consecinte importante asupra
sanatatii pacientului.
Totusi, daca se foloseste ulei de ricin obtinut
prin presare la rece, boala hemoroidala va fi tratata in mod corespunzator, iar
simptomele vor fi puternic ameliorate. Trebuie mentionat ca tratamentul
antihemoroidal cu ulei de ricin poate fi folosit doar in perioadele dintre
crizele de hemoroizi si doar in scop preventiv. Practic, se introduce in rect
un supozitor cu ulei de ricin, o data pe zi, timp de o saptamana. Supozitorul
se topeste datorita temperaturii ridicate a corpului si elibereaza uleiul de
ricin, care actioneaza ca un laxativ emolient, ajutand la eliminarea rapida si
eficienta a bolului fecal format. In cazul unei constipatii acute, se poate
imbiba un tampon dens de vata cu o cantitate generoasa de ulei de ricin si se
poate introduce, cu mare atentie, in canalul rectal. Dupa aproape jumatate de
ora, tamponul trebuie extras de catre pacient. Tranzitul intestinal ar trebui
sa se reia aproape imediat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu