Extractul de castane pentru hemoroizi

Boala hemoroidala este o afectiune foarte studiata la nivelul lumii medicale internationale, atat datorita frecventei cu care apare, cat si datorita imposibilitatii dezvoltarii unui tratament complet si eficient. Desi caracterizati fiziologic si patologic de aproape patru mii de ani, hemoroizii au reusit sa uimeasca intreaga lume medicala atunci cand tratamentele propuse, an dupa an, nu s-au dovedit suficiente pentru a le opri evolutia sau pentru a ii vindeca in intregime. Inovatiile terapeutice ale ultimelor decenii prezinta doar medicamente de sinteza, medicamente care ofera doar o solutie temporara pentru o problema ce pare a avea atat o componenta genetica, cati si o componenta de mediu. Daca terapia conduce doar la solutii temporare, nu exista pacienti care, dupa un anumit tip de tratament, nu au mai prezentat crize hemoroidale? Raspunsul este simplu si suprinzator: ba da, exista astfel de pacienti, dar tratamentul mentionat nu este unul clasic, oferit de medicina traditionala, ci unul alternativ, folosit si testat de oameni de-a lungul secolelor. Astfel, prin studiul atent al pacientilor care au folosit terapii alternative pentru a se vindeca de boala hemoroidala, s-a constatat ca utilizarea plantelor medicinale pentru tratamentul hemoroizilor este cea mai buna varianta terapeutica. 

            Printre plantele medicinale folosite se numara urzica verde si urzica alba, musetelul, salcia, castanul, vita de vie, fructele de padure si hamamelisul. Dintre toate aceastea, castanul este cel mai popular in medicina traditionala antihemoroidala. Motivul este simplu: castanul prezinta cateva proprietati esentiale pentru a fi incorporat in tratamentul impotriva hemoroizilor. Astfel, datorita continutului sau ridicat in principii active, castanul este un excelent cicatrizant, antihemoragic, analgezic si antipruriginos. Este bine de stiut ca aceasta planta medicinala se poate prepara sub diverse forme, de la infuzia din frunze sau scoarta de castan, pana la extractul de castan, care poate fi incorporat in diverse forme farmaceutice. Daca infuzia sau maceratul de castan este obtinut din frunze de castan, acestea trebuie sa fie culese primavara, la doua saptamani dupa ce au aparut, inainte de formarea florilor sau la finele perioadei de crestere, toamna, atunci cand fructele de castan au disparut, pentru ca pacientul sa obtina cantitatea maxima de principii active printr-un singur procedeu extractiv. De asemenea, infuzia trebuie preparata din doua sute de grame de produs vegetal uscat la aer sau cu ajutorul caldurii de slaba intensitate, peste care se adauga patru sute de grame de apa fierbinte, nu clocotita. In final, infuzia trebuie lasata in contact timp de treizeci de minute, apoi trebuie filtrata prin tifon sau printr-un filtru metalic foarte des. Culoarea infuziei trebuie sa fie brun inchis, dar nu galbena si, in nici un caz, neagra. Daca lichidul este galben, cantitatea de principii active este prea mica si efectul terapeutic va fi scazut, iar daca lichidul este de culoare neagra, frunzele au fost uscate necorespunzator si s-au oxidat inainte de a fi folosite in infuzie.

            Infuzia si maceratul de frunze de castan sunt indicate spre a fi folosite drept lichid pentru baile de sezut ale pacientului, atunci cand sangerarea devine permanenta, dar de intensitate scazuta. Daca sangerarea este puternica, ea reprezinta o urgenta chirurgicala si trebuie tratata ca atare, la camera de urgente a spitalelor specializate. De asemenea, atunci cand scoarta de castan este prelucrata sub forma de pudra, ea poate fi incorporata in unguente sau creme antihemoroidale. De obicei, cremele impotriva hemoroizilor se aplica doar atunci cand venele anorectale sunt inflamate, dar nu sangerande, pentru a incuraja scaderea iritatiei din zona afectata, dar nu formarea unor cruste care sa creeze tesut cicatrizant de dimensiuni mari si neomogen. Castanul este, de cele mai multe ori, utilizat ca si principiu terapeutic adjuvant, alaturi de medicatia clasica sau alaturi de alte componente ale unui tratament alternativ. Trebuie mentionat, de asemenea, ca ingerarea infuziei de castan trebuie facuta doar daca hemoroizii se afla pozitionati foarte sus in canalul rectal si o baie de sezut nu ar putea sa ajute pacientul. Totusi, infuzia cu utilizare orala este preparata diferit de cea cu utilizare rectala.

Hemoroizii la personalitati istorice

Inflamatiile venelor anorectale, cunoscute in mod comun sub numele de hemoroizi, afecteaza o paleta foarte larga de persoane, de la copii pana la cei de varsta a treia, barbati si femei, din orice medii sociale si cu orice tip de educatie si statut politic. Astfel, inca din perioada antica, tratatele de medicina sau chiar, in anumite cazuri celebre, cele despre politica sau filosofie, au descris simptomele bolii hemoroidale, precum si tratamentul considerat adecvat pentru aceasta afectiune in acel moment in timp. Evident, aceste descrieri pot fi utilizate pentru a descoperi istoria detaliata a unei afectiuni foarte raspandite, care a evoluat o data cu omenirea. Fiind una dintre cele mai putin periculoase boli din cadrul problemelor sistemului digestiv inferior, ea pare a fi studiata rar si doar de catre acei medici sau vindecatori care se specializasera pe anumite aparate si sisteme din corpul uman, dar adevarul este ca hemoroizii sunt cercetati mai ales de catre acei medici care aveau pacienti bogati, capabili sa plateasca pentru aceste investigatii si pentru tratamentele prescrise, care erau, de cele mai multe ori, pur simptomatice.

• Astfel, printre cele mai faimoase personalitati istorice care au suferit de hemoroizi se afla: Hammurabi: cunoscutul imparat al Babilonului este mai mult decat o figura de conducere a zonei asiatice a timpurilor respective, fiind cel care a conceput sistemul de legi numit „Codul lui Hammurabi”, cod care a stat la baza intregului sistem juridic al civilizatiei umane pentru inca doua milenii. In acest cod se regasesc si legi care asigura accesul la tratamente medicale profesionale pentru toti cetatenii liberi ai Babilonului, iar exemplul dat este acela al tratamentului antihemoroidal, boala de care suferea intreaga familie regala. Aparent, capetele incoronate ale Babilonului sunt primele care au demonstrat ca hemoroizii pot prezenta o componenta genetica importanta, dupa cum au observat si medicii acestora. Tratamentul prezentat in tratatul juridic este unul care se foloseste chiar si in zilele noastre, cuprinzand nenumarate plante antihemoragice, analgezice, antiinfectioase, dar si antiinflamatoare si antipruriginoase.
• Marea majoritate a dinastiilor regale egiptene: problema care sta la baza suferintei familiilor regale egiptene este simpla. Pe de o parte, este vorba despre aceiasi componenta genetica mentionata mai sus, exacerbata in cazul egiptenilor deoarece aveau binecunoscutul obicei de a se casatori cu rude de gradul I sau de gradul II, ceea ce conducea la aparitia unor gene defecte la noua generatie. Pe de alta parte, hemoroizii erau cauzati in mod cert de alimentatia perioadei temporale si a zonei geografice respective. De obicei, alimentele erau preparate in medii insalubre, fructele si legumele erau consumate in stare cruda, in cantitate foarte mare, iar carnea era foarte grasa sau prajita in grasime animala. Probleme digestive erau foarte populare la curtea regala egipteana, iar inaltii demnitari si majoritatea nobililor deveneau supraponderali in jurul varstei de treizeci de ani. Scrierile medicale egiptene prezinta metode amanuntite de diagnostic a hemoroizilor, precum si primele variante de diferentiere intre hemoroizii interni si cei externi, dar si un ciclu hemoroidal foarte precis. Tratamentele, desi dezvoltate empiric, sunt perfect echilibrate si se mentioneaza ca sunt prescrise fiecarui pacient in parte, tinand cont de stadiul in care se afla boala, dar si de alte patologii. 
• Hipocrate: este unul dintre cei mai mari medici ai antichitatii grecesti si este cel care, aparent, a formulat, pentru prima data, principiile etice dupa care se ghideaza intregul sistem sanitar mondial. De asemenea, este si primul specialist in medicina si farmacie care a prezentat o definitie a bolii hemoroidale. Ulterior, s-a dovedit ca definitia oferita de Hipocrate nu este cea corecta, dar valabilitatea tratamentului indicat de acesta a ramas constanta de-a lungul mileniilor, fiind inspirat din scrierile medicale egiptene. Daca a suferit Hipocrate de hemoroizi sau nu ramane un mister, dar faptul ca le-a dedicat o intreaga lucrare inseamna ca a avut un interes personal in aceasta boala sau a fost platit sa o cerceteze in amanunt.