Ameliorarea rapida a durerii cauzate de hemoroizi

Durerea resimtita de catre pacient in crizele hemoroidale este intensa, ascutita si imposibil de ameliorat cu analgezicele clasice. In perioadele dintre aceste crize, durerea hemoroidala este permanenta, dar de intensitate foarte scazuta, putand chiar si sa dispara in anumite momente. Totusi, este bine de stiut ca durerea este un foarte bun indicator al evolutiei bolii hemoroidale in sine. Prin urmare, pacientul trebuie invatat cum sa isi monitorizeze intensitatea dureroasa, pentru a putea stabili daca necesita modificarea tratamentului actual sau inceperea unui tratament, in cazul in care se afla in perioada dintre schemele terapeutice indicate pentru combarea bolii hemoroidale. Despre durerea hemoroidala se pot spune multe, dar in principal este bine de stiut ca a fost descrisa de catre pacienti drept una dintre cele mai intense, fiind pozitionata pe aceiasi treapta ca durerea resimtita in plina litiaza biliara sau litiaza renala.

Ce se intampla atunci cand pacientul doreste o ameliorare rapida a durerii hemoroidale? Trebuie sa ne amintim ca analgezicele clasice, de tipul aspirinei, paracetamolului si metamizolului nu functioneaza asupra acestui tip de durere atat de localizat, dar si ca pacientul nu are acces la analgezicele de prima linie, cum sunt morfina si hidromorfina, deoarece ele sunt considerate prea active pentru a fi utilizate intr-o asemenea afectiune, avand, de asemenea, si potential toxicoman ridicat. Raspunsul la aceasta intrebare, pe care foarte multi pacienti o adreseaza medicului curant, este simplu: produsele naturale sunt cele care pot oferi o ameliorare rapida a durerii hemoroidale. Printre cele mai utilizate plante medicinale se afla:

• Lavanda: cunoscuta si sub numele de „iarba pisicii”, lavanda este unul dintre cele mai intense sedative vegetale. In anumite comunitati, se considera ca lavanda poate induce un somn atat de profund, incat persoana in cauza poate sa isi viseze viitorul. De ce ar fi util un sedativ in tratamentul durerii? Motivul este simplu: lavanda nu are doar componenta sedativa, ci prezinta si o puternica componenta analgezica. Este adevarat, cele doua nu functioneaza una fara cealalta, ceea ce ii face pe unii pacienti sa refuze tratamentul cu lavanda. Totusi, este bine sa mentionam pacientilor ca, in cazul hemoroizilor, se foloseste o infuzie concentrata de lavanda uscata, care se aplica direct pe locul dureros, cu ajutorul unei comprese. Prin urmare, sansele ca partea sedativa sa isi faca efectul asupra pacientului sunt relativ scazute.

• Socul: luate separat, principiile active din soc nu par a avea efect analgezic, dar actiunea lor combinata este recunoscuta in lumea homeopatiei si fitoterapiei drept una dintre cele mai puternice. De asemenea, are avantajul ca nu prezinta nici un fel de actiune sedativa si ca necesita cantitati mult mai mici de produs pentru a actiona. Astfel, daca pacientul are nevoie de peste 200 de grame de petale uscate de lavanda pentru a putea efectua infuzia descrisa mai sus, ii trebuie doar 50 de grame de flori de soc, fie ele in stare proaspata, fie uscate, pentru ca produsul obtinut sa poata fi util terapeutic. Prin urmare, petalele de soc se vor adauga peste aproximativ 300 de ml de apa clocotita si se se vor lasa in contact tip de cincisprezece minute. Ulterior, infuzia se filtreaza fierbinte, preferabil printr-un filtru de tifon. Daca pacientul nu are un filtru de tifon, se poate filtra si prin vata. Este interzisa folosirea unui filtru metalic, deoarece va dezactiva principiile din florile de soc. Se aplica pe cataplasme o data ce ajunge la temperatura camerei si apoi pe zona dureroasa. De obicei, se simte o ameliorare puternica a durerii dupa zece minute. 

• Musetelul: in cazul hemoroizilor, este bine ca musetelul sa se foloseasca sub forma de decoct. Astfel, se iau aproximativ 50 de grame de flori uscate de musetel si se adauga peste 500 de ml de apa clocotita. Se lasa in contact timp de jumatate de ora si se filtreaza prin filtru de tifon. Pacientul poate sa isi aplice decoctul direct pe rana, sub forma de compresa, sau poate sa efectueze bai de sezut din sase in sase ore, in perioada crizelor hemoroidale.

Depresia si hemoroizii

Hemoroizii sunt definiti de manualele de medicina interna drept o afectiune minora a sistemului digestiv, dar si drept o problema vasculara, deoarece ei sunt, de fapt, inflamatii ale venelor anorectale. Aproape trei sferturi din populatia globului a suferit, sufera sau va suferi de hemoroizi la un moment dat, ceea ce face boala hemoroidala sa fie un adevarat flagel al noului mileniu. O data cu extinderea nefireasca a bolii, s-a observat si aparitia unei noi componente a acestei afectiuni, o componenta care nu fusese prezenta la pacientii cu hemoroizi pana la finele secolului trecut: afectarea psihologica. Astfel, se poate spune ca schema de tratament impotriva hemoroizilor nu trebuie sa contina doar cicatrizante, antihemoragice, analgezice si antibacteriene, dar si o medicatie impotriva depresiei, cea mai frecventa problema psihologica de care sufera persoanele diagnosticate cu boala hemoroidala.

Depresia este cauzata de o serie de simptome ale hemoroizilor si nu de boala in sine. Prin urmare, este bine de stiut ca persoanele care prezinta dureri intense in perioada crizelor hemoroidale, dar si cele care sufera de dureri si in alte momente, precum si cele care prezinta prurit anal si sangerari sunt predispuse la instalarea depresiei. De cele mai multe ori, depresia este minora si se manifesta prin indiferenta catre activitatile care ii faceau placere persoanei respective, irascibilitate, oboseala fizica si psihica, dar si prin incetarea interactiunilor sociale si personale pe perioade scurte de timp. De asemenea, daca pacientul este diagnostica cu depresie minora, este important ca familia sa sa stie ca persoana in cauza nu va cere ajutorul membrilor familiei atunci cand va suferi de dureri sau cand va sangera, deoarece nu se simte comfortabil cu propriul corp si cu afectiunea de care sufera. O data cu trecerea printr-o criza hemoroidala, depresia minora dispare si pacientul este pregatit pentru urmatorul moment dificil al acestei boli. Totusi, daca medicul curant observa ca suferindul nu se descurca emotional si psihologic cu simptomele bolii hemoroidale, este bine sa il indrume catre un psiholog. In cazuri grave, atunci cand hemoroizii cauzeaza insomnii severe sau o dependenta de analgezice, problemele pacientului sunt mai usor de rezolvat cu ajutorul unor conversatii cu un medic psihiatru, care ii poate prescrie acestuia o medicatie adecvata.

Am stabilit ca hemoroizii pot conduce la aparitia unei depresii minore. Pot ei sa genereze si o depresie majora? Desi mult mai rara, depresia majora este prezenta in patologia bolii hemoroidale. Se instaleaza, de obicei, dupa ce pacientul a suferit de hemoroizii de foarte multi ani si tratamentul clasic utilizat pentru a ameliora simptomele nu mai functioneaza. Acesta este momentul in care medicul curant trebuie sa prezinte pacientului alte variante de tratament, chiar unele radicale, cum sunt interventiile chirurgicale sau nechirurgicale. De asemenea, sedintele de terapie la psiholog sau la psihiatru trebuie sa devina o obisnuinta pentru un pacient diagnosticat cu depresie majora. Primii care pot observa ca o persoana trece printr-un colaps psihologic sunt membrii familiei. Poate fi complicat daca nu sunt informati de catre medicul de familie despre semnele depresiei clinice, dar o data ce acestea sunt elucidate, ele devin evidente. 

Astfel, pacientul refuza contactul cu lumea exterioara, nu mai doreste sa aiba o viata sociala activa, nu doreste sa isi vada prietenii, rudele indepartate si, in anumite cazuri, nu isi mai atinge membrii familiei. Exista persoane, in general de sex masculin, care refuza sa mai doarma in aceiasi camera cu partenera de viata pentru perioade scurte de timp sau care devin irascibile atunci cand li se ofera anumite tipuri de mancare. De obicei, dieta unui bolnav de hemoroizi este foarte stricta si atunci cand un pacient refuza sa manance un anumit fel de mancare, familia ar trebui sa se ingrijoreze si sa ajunga la concluzia ca boala s-a agravat, chiar daca pacientul nu este de acord cu aceasta presupunere.

Durerea coccidiana

Durerea coccidiana este una dintre cele mai comune tipuri de dureri din organismul uman. Problema este ca nimeni nu stie, in mod cert, care este cauza acestei dureri si, prin urmare, cum se poate trata. Exista cateva speculatii facute de catre specialisti, dar ele se bazeaza strict pe activitatile efectuate de fiecare pacient in parte inainte de a suferi de durerea coccidiana. In primul rand, pentru a intelege logica din spatele acestor potentiale cauze, este bine sa stim cateva lucruri despre fiziopatologia durerii in sine. Coccisul sau osul sacral este situat in portiunea inferioara a coloanei vertebrale, fiind un os de dimensiuni mici si de forma romboidala.

De obicei, un coccis de marime normala nu trebuie sa fie mai mare decat palma persoanei respective. Prezinta densitate cu putin peste cea normala, pentru ca trebuie sa sustina atat coloana vertebrala, cat si oasele pelvisului. Practic, coccisul este legatura dintre scheletul superior si scheletul inferior. Care este motivul pentru care ar putea sa apara durerea coccidiana? Raspunsul este simplu: presiunea crescuta. In mod natural, coccisul este construit pentru a rezista la presiuni foarte mari, pe timp foarte scurt, care apar atunci cand corpul uman executa o miscare brusca. De asemenea, acest os poate rezista la presiuni medii si mici pe durate mult mai lungi de timp. Dar exista o limita a rezistentei sale: in momentul in care presiunea, fie ea medie, fie ea mica, nu se modifica timp de cateva ore pe zi, in fiecare zi, in fiecare an, pentru foarte multi ani, exista sanse mari ca acest os sa nu poata sa o suporte la fel de bine ca pana atunci. Se produce o eroziune lenta, dar ireversibila a coccisului si apare durerea coccidiana.
    Mai clar, pacientii cei mai predispusi la aparitia durerii coccidiene sunt cei sedentari, cu greutate peste limita normala si cu diverse boli asociate. Pentru a evita acest tip de durere, daca aveti o slujba care presupune sa va petreceti foarte mult timp stand pe scaun, incercati sa respectati cateva reguli simple:

• Ridicati-va dupa scaun o data pe ora: intr-o ora se acumuleaza foarte multa presiune la nivelul bazinului si al muschilor din aceasta zona, presiune care se concentreaza cu usurinta pe coccis. Este bine ca la finalul unei ore de stat in pozitie sezanda, pacientul sa se ridice si sa se plimbe timp de cinci minute de-a lungul unui hol drept, fara obstacole. O data la cateva ore sau la finalul programului, este indicat ca pacientul sa coboare sau sa urce cateva randuri de scari pentru a modifica pozitia corpului in intregime. In cazul unui pacient care prezinta deja durere coccidiana, medicii recomanda efectuarea catorva genoflexiuni pentru distribuirea uniforma a presiunii de la nivelul spatelui catre toate oasele si muschii disponibili.
• Evitati o dieta necorespunzatoare: aproape toti pacientii care prezinta durere coccidiana sunt supraponderali. Cu ajutorul unei diete adecvate, se poate scadea in greutate intr-un ritm normal, care ii permite pacientului sa observe imbunatatiri treptate in starea sa de sanatate. Una dintre primele astfel de ameliorari raportate de pacienti este disparitia durerii coccidiene. 
• Respectati pozitia corecta de lucru: biroul trebuie sa fie pozitionat la o distanta de treizeci de centimentri in diagonala fata de ochii pacientului, iar tastatura calculatorului trebuie sa fie suficient de mare incat persoana in cauza sa isi poata aseza mainile cu usurinta pe ea. De asemenea, spatele pacientului trebuie sa fie perfect drept si sprijinit de scaun, iar ecranul calculatorului trebuie sa se afle pe aceiasi linie cu ochii acestuia, pentru a evita indoirea gatului si cresterea presiunii musculare. Scaunul trebuie sa fie tapitat corespunzator, dar un scaun prea moale conduce la o pozitie gresita datorita lipsei de stabilitate, pe care nu o poate oferi unui pacient, iar un scaun prea tare nu permite persoanei respective sa se relaxeze, ceea ce conduce la o incordare permanenta a muschilor.

Mancarimile anale (pruritul anal) si hemoroizii

Pruritul anal este un simptom care poate fi asociat cu o serie foarte mare de boli, printre care se numara afectiuni ale sistemului digestiv, probleme ale pielii sau ale metabolismului in sine. Dintre afectiunile sistemului digestiv care se prezinta cu mancarimi anale, cea mai cunoscuta si cea mai relevanta este boala hemoroidala. Pentru cei care cunosc descrierea fiziopatologica a hemoroizilor, existenta pruritului anal nu este un mister, dar pentru pacientii care sunt diagnosticati pentru prima data cu aceasta boala, mancarimea dezvoltata in zona anala poate fi surprinzatoare si jenanta. Astfel, pentru a intelege de ce iritatia aparuta este o consecinta perfect normala a bolii hemoroidale si cum sa o tina sub control, pacientilor trebuie sa li se explice cateva lucruri esentiale despre hemoroizi.
    In primul rand, hemoroizii sunt o boala inflamatorie. Ce inseamna acest lucru? Raspunsul este simplu: corpul pacientului secreta o serie de factori proinflamatorii. Motivele secretiei de factori proinflamatorii pot fi diferite: agenti patogeni, modificari fiziologice, dar si modificari ale alimentatiei si stilului de viata al persoanei in cauza. Definitia strict medicala a hemoroizilor este simpla: hemoroizii sunt inflamatii ale venelor anorectale. Legatura dintre aparitia acestor inflamatii si existenta unui prurit este una strict de circumstanta. Din pacate, nu poate fi impiedicata. Astfel, aceiasi factori proinflamatorii care conduc la aparitia bolii hemoroidale in sine au si o componenta care induce iritatia atat de temuta de pacientii care sufera de hemoroizi. In general, iritatia apare la cateva saptamani sau, in cazul in care suferindul are un organism mai rezistent, la cateva luni de la prima manifestare a bolii hemoroidale. Daca pacientului nu i s-au explicat toate etapele dezvoltarii hemoroizilor, pruritul il va lua prin surprindere, ceea ce nu este bine pentru pacient, deoarece metodele clasice de tratament rareori functioneaza si, in unele cazuri, poate inrautati situatia initiala.
    Tratamentul pruritului in sine nu este o prioritate terapeutica in cazul bolii hemoroidale si motivul nu este pentru ca iritatia nu ar fi importanta, ci pentru ca toate substantele medicamentoase utilizate in tratamentul hemoroizilor au si o componenta antipruriginoasa. Practic, daca pacientul isi aplica de mai multe ori pe zi diferite creme sau unguenta antihemoroidale, acestea vor conduce la ameliorarea tuturor simptomelor pe care le prezinta suferindul: durere, sangerari, inflamatii si prurit. Din pacate, exista si variante de tratament antihemoroidal care pot conduce la aparitia iritatiei sau la inrautatirea mancarimii. De exemplu, daca persoana in cauza prefera sa se trateze utilizand o terapie naturista, este bine sa fie foarte bine informat despre continutul in principii active a plantei folosite. Coada soricelului si coada calului sunt recomandate si pentru oprirea hemoragiei si pentru ameliorarea durerii pacientului, dar au si componenta antipruriginoasa. Pe de alta parte, scoarta de stejar si urzicile de gradina sunt total contraindicate daca pacientul sufera si de iritatie anala, pe langa simptomele clasice.

    In general, se recomanda acestor pacienti sa respecte cateva reguli esentiale:

• Pacientul trebuie sa faca doar bai de sezut cu apa calda. Apa nu trebuie sa fie nici rece, dar nici fierbinte, pentru a nu irita mai mult zona afectata. Daca suferindul face bai de sezut doar cu infuzie de plante antihemoroidale, este bine de stiut ca infuzia trebuie strecurata foarte bine, pentru a nu produce rani la nivelul pielii, dar si pentru a nu introduce corpuri straine in ranile deschise cauzate de ruperea hemoroizilor.
• Toate materialele textile care ating zona iritata trebuie sa fie tesute din fibra naturala, cum este bumbacul. Matasea este o fibra naturala, dar este iritanta datorita provenientei ei animale, spre deosebire de bumbac, care este de provenienta vegetala. Astfel, lenjeria pe care pacientul o poarta trebuie sa fie doar din bumbac pe toata perioada in care acesta trece printr-o criza hemoroidala. De asemenea, este de preferat ca, dupa spalarea zonei afectate, pacientul sa foloseasca un prosop foarte moale si sa nu aplice nici un fel de presiune.

Hemoroizii si diareea

In general, atunci cand se vorbeste despre boala hemoroidala, prima intrebare pe care o adreseaza medicul curant pacientului este referitoare la starea de sanatate a tractului intestinal. Practic, este important de stiut daca pacientul sufera de constipatie acuta sau cronica sau de orice alt tip de blocaj intestinal deoarece intreruperea procesului digestiv este, de fapt, principala cauza a aparitiei inflamatiei la nivelul venelor anorectale. In aproape 90% din cazuri, raspunsul va fi afirmativ. Ce se intampla in celelalte 10% din cazuri? Surprinzator, acesti pacienti prezinta acelasi tip de rani la nivelul mucoasei canalului rectal ca si persoanele care sufera de constipatie cronica, dar cu o origine diferita. Mai precis, ranile care conduc la aparitia hemoroizilor sunt cauzate de un sindrom diareic.

Fiziologic, pare aproape imposibil ca fluidificarea bolului fecal sa produca rani la nivelul mucoasei canalului rectal, dar adevarul este ca procesul este relativ mai complicat. Prin urmare, este important sa intelegem functionarea intregului aparat digestiv inferior. Astfel, canalul rectal este format din muschi circulari, care dezvolta o forta de contractie foarte mare. De cele mai multe ori, forta de contractie este responsabila de imposibilitatea canalului rectal de a isi modifica diametrul cu rapiditate sau, pur si simplu, de a-si modifica diametrul peste o anumita limita. Acesti muschi sunt acoperiti de o mucoasa dubla, a carui rol este de a impiedica orice contact intre bolul fecal si muschii rectali. Evident, pentru a functiona in mod corespunzator, muschii rectali au nevoie de sange. In acest caz, sangele provine de la venele anorectale, vase de sange speciale, a caror pereti sunt mai grosi decat cei al altor vene din corp. Motivul este simplu: peretii venelor din aceasta zona a corpului trebuie sa reziste la presiuni mari, venite atat din interior, cat si din exterior. Atunci cand echilibrul este distrus de un agent patogen sau de o modificare fiziologica neasteptata, venele anorectale se inflameaza si apar hemoroizii.

Dupa aceasta informare in legatura cu fiziopatologia bolii hemoroidale, devine evident cum un bol fecal de dimensiuni mari si cu o consistenta ridicata poate sa raneasca peretii canalului rectal si sa cauzeze inflamarea venelor anorectale. Totusi, specialistii au stabilit ca si persoanele care sufera de o variatie a sindromului diareic, fie el acut sau cronic, respectiv cauzat de o bacterie sau de un virus, pot prezenta hemoroizi. Explicatia este perfect logica, daca urmarim fiziologia sindromului diareic: datorita unui agent patogen, creste foarte mult peristaltismul intestinal, ceea ce conduce la o transformare incompleta a alimentelor si la aparitia unor pungi de gaz, provenit din ingerarea aerului o data cu mancarea consumata sau format la finalul distrugerii partiale a alimentelor. Astfel, o parte dintr-un aliment sau o punga de gaz de dimensiuni ridicate, impinse din colon in canalul rectal cu viteza mare vor cauza o expansiune brusca a acestei parti a sistemului digestiv inferior. Daca expansiunea este repetata, elementele agresive vor produce rani la nivelul mucoasei canalului rectal, care se traduc, cu usurinta si rapiditate, in inflamarea venelor anorectale.

           Din fericire, hemoroizii care au drept cauza sindromul diareic sunt usor de tratat si dispar, de cele mai multe ori, la cateva zile dupa ce diareea a incetat. Totodata, este bine de stiut ca o data ce pacientul a suferit de hemoroizi, acestia pot reapare oricand, chiar si atunci cand acesta trece printr-un episod de diaree acuta sau ajunge sa prezinte constipatie cronica. Se prefera tratamentul naturist pentru acest tip de boala hemoroidala, incluzand si metode clasice ale terapiei antidiareice. De obicei, schema de tratament arata in felul urmator: se recomanda ceai de menta si alimente care au calitati antidiareice, dar si bai de sezut cu ceai de castan, ceai de coada soricelului, ceai de coada calului, dar si ceai de vita de vie. In cazuri extreme, daca pacientul sangereaza, este necesara o interventie rapida, prin aplicarea de comprese cu macerat de coada calului sau cu decoct de coaja de castan.

Cancerul de colon si hemoroizii

Legatura dintre cancerul de colon si hemoroizi pare a fi una evidenta, mai ales deoarece majoritatea crede ca aparitia bolii hemoroidale reprezinta primul pas in dezvoltarea cancerului de colon. Adevarul este, insa, cu totul altul: cancerul de colon si hemoroizii nu au nici o legatura directa. Pentru a intelege aceasta afirmatie, trebuie sa cunoastem anumite lucruri despre hemoroizi si despre cancerul de colon. Astfel, definitia standard a hemoroizilor este urmatoarea: hemoroizii sunt inflamatii ale venelor anorectale. Cancerul de colon este, in esenta, o multiplicare neobisnuita a unor celule in zona terminala a tractului digestiv. Prin urmare, fiziologic, nu exista nici o legatura intre o simpla inflamatie, oricat de dureroasa ar fi ea, si aparitia unei tumori maligne.
Totusi, de ce s-a considerat, pentru o lunga perioada de timp, ca boala hemoroidala este un prim simptom al cancerului de colon? Raspunsul este simplu: cancerul de colon cauzeaza o serie de probleme la nivelul tractului digestiv, probleme care sunt premargatoare aparitiei hemoroizilor. Astfel, este mai adevarata afirmatia: cancerul de colon poate induce o inflamare intensa a venelor anorectale sau poate accelera evolutia unor hemoroizi preexistenti. Simptomele cancerului de colon despre care este vorba sunt:

• Dureri abdominale: de cele mai multe ori, persoanele care sufera de hemoroizi prezinta dureri puternice in zona abdominala, dureri permanente si de intensitate constanta, in general cauzate de un peristaltism intestinal lent. Pacientul care a fost diagnosticat cu cancer de colon simte o serie de dureri ascutite, care apar in aproape jumatate de ora de la ingerarea alimentelor, dar doar in primele sase luni de la aparitia bolii. Ulterior, durerea devine identica cu cea prezenta la pacientii care sufera de boala hemoroidala. In general, in acest moment, tumoarea formata la nivelul colonului este suficient de mare pentru a putea fi considerata un impediment in procesul digestiei si va conduce, intr-un final, la aparitia problemelor de tranzit intestinal.
• Sangerari: este bine cunoscut faptul ca primul moment in care un pacient care sufera de hemoroizi se va alarma si va contacta un medic specialist este acela in care observa sange in bolul fecal. Daca este vorba despre sangele care provine din fisurarea peretelui vaselor se sange de la nivelul canalului rectal, atunci acesta este de culoare rosie si se afla pozitionat la exteriorul bolului fecal, sub forma de firisoare continue. Pe de alta parte, daca vorbim despre sangele provenit din zona colonului, acesta este de culoare rosu inchis si are un miros caracteristic, de putrefactie. Din pacate, sangerarea in cancerul de colon indica faptul ca boala se afla intr-un stadiu avansat.

In mod evident, exista o serie de teste care pot sa demonstreze ca un pacient care prezinta hemoroizi nu sufera de cancer de colon. In general, aceste teste se efectueaza doar la cererea pacientului si sunt, de cele mai multe ori, invazive si nechirurgicale. Practic, se efectueaza o colonoscopie. Procedeul este cat se poate de direct: medicul introduce un tub in canalul rectal si apoi in colonul pacientului, tub care contine o camera si o sursa de iluminare. Imaginile sunt greu de descifrat de catre pacient, dar medicul curant stie ce sa caute pentru a confirma sau infirma ipoteza cancerului de colon. O anomalie in structura interna a colonului poate indica, pe de o parte, posibilitatea unui cancer de colon aflat in faza incipienta sau, pur si simplu, o modificare proprie persoanei in cauza. Daca medicul intalneste orice care ii atrage atentia, va cere efectuarea unei biopsii, care este considerata o analiza definitorie pentru stabilirea diagnosticului definitiv. Trebuie tinut cont de faptul ca o colonoscopie nu poate fi efectuata decat atunci cand pacientul nu se afla in plina criza hemoroidala, pentru ca in acea perioada canalul rectal este mult prea inflamat pentru ca tubul de colonoscopie sa il poata parcurge.

Hemoroizii si uleiul de nuca de cocos

    Una dintre cele mai surprinzatoare componente ale schemei terapeutice naturiste utilizate in tratamentul bolii hemoroidale este uleiul de nuca de cocos. Spre deosebire de alte tipuri de ulei, uleiul de nuca de cocos nu este extras din semintele de cocos, ci din pulpa nucii de cocos in sine. De asemenea, trebuie mentionat ca, la fel ca toate celelalte uleiuri, se poate obtine prin doua procedee: prin presare la cald sau prin presare la rece. De obicei, uleiul de nuca de cocos obtinut prin presare la cald este mai ieftin si mai accesibil, fiind utilizat in sfera culinara in anumite parti ale globului. Totusi, este bine de stiut ca acesta contine mai putini nutrienti, sub forma de vitamine, lipide, minerale si proteine, decat cel obtinut prin presare la rece. Astfel, uleiul de nuca de cocos obtinut prin presare la rece este utilizat in scop terapeutic, procedeul de fabricatie fiind mult mai complicat, iar pretul de cost al acestui produs fiind mult mai ridicat.
    Exista doua motive pentru care uleiul de nuca de cocos poate fi folosit, in mod special, in tratamentul antihemoroidal. In primul rand, este un ulei. De ce este acest aspect atat de important? Raspunsul este simplu: uleiul, consumat in cantitatile corecte si in anumite momente, este un foarte bun stimulator al digestiei. Este bine cunoscut faptul ca principala cauza a hemoroizilor este constipatia cronica. Astfel, o data cu folosirea constanta si, mai ales, corecta a uleiului de nuca de cocos, pacientul isi poate asigura o digestie adecvata, definita printr-un peristaltism intestinal normal si o densitate medie a bolului fecal. De asemenea, uleiul asigura o lubrefiere deosebita a tractului digestiv, chiar si la nivelul sau cel mai inferior, in zona canalului rectal. Practic, cu ajutorul uleiului de nuca de cocos, peretii canalului rectal se relaxeaza si permit trecerea bolului fecal cu mai mare usurinta decat in mod normal, ceea ce asigura ca nu vor exista rani pe mucoasa rectala, rani care pot conduce la inflamarea venelor anorectale si, prin urmare, la aparitia hemoroizilor.
    Al doilea motiv pentru care uleiul de nuca de cocos este un element important in terapia antihemoroidala este compozitia sa chimica:

• Vitamine: in general, acest tip de ulei contine vitamina A si vitamina E. Totusi, exista specii de nuca de cocos care au un bogat continut in vitamina D si in vitamina B. Dintre toate acestea, vitamina A este responsabila cu stabilizarea sistemului circulator din corpul uman. Care este rolul ei? Practic, vitamina A intra in structura peretelui vaselor de sange, asigurandu-le rezistenta si elasticitatea. Daca vitamina A se afla in cantitate prea mica in organismul uman, numeroase vase de sange incep sa se fisureze. Acest lucru se poate observa cel mai usor la suprafata pielii de pe fata, atunci cand pacientul se prezinta cu mici firisoare rosietice, aflate, aparent, imediat sub piele. Pe de alta parte, daca vitamina A se afla in cantitate foarte mare, vasele de sange devin rigide si nu isi pot adapta forma la diversele modificari fiziologice ale corpului uman. Deoarece hemoroizii sunt, de fapt, vene anorectale inflamate, este bine de stiut faptul ca vitamina A poate preveni aparitia aceste probleme de sanatate.
• Fibre: uleiul de nuca de cocos contine o cantitate relativ mare de fibre. Este cunoscut faptul ca fibrele vegetale, mai ales cele de calitate superioara, cum sunt cele din acest ulei, au un rol esential in mentinerea unei digestii corecte. Ele intra in interiorul bolului alimentar si, ulterior, in interiorul bolului fecal si asigura doua lucruri: pe de o parte, fibrele ajuta la formarea unui bol fecal de dimensiuni reduse dintr-un bol alimentar de dimensiuni mai mari si, pe de alta parte, tot aceste fibre stabilesc si densitatea finala a excrementelor. Daca bolul fecal este prea compact, exista posibilitatea ca trecerea lui prin canalul rectal sa raneasca mucoasa rectala si sa conduca la aparitia hemoroizilor.

Uleiul de ricin si hemoroizii

Boala hemoroidala nu este o problema de sanatate ce a aparut in secolul XXI, desi ea a capatat amploare in ultimele doua decenii. Practic, hemoroizii sunt mentionati, intr-o forma sau alta, inca din perioada antica. Astfel, medicii egipteni sunt primii care identifica simptomele hemoroizilor si dezvolta o serie de tratamente, atat pentru uz intern, cat si cu aplicare locala. Ulterior, medicina asiatica observa un lucru absolut corect si demonstrat de catre oamenii de stiinta ai secolului nostru: tratamentul oral impotriva bolii hemoroidale nu functioneaza, deoarece nimeni nu poate indica, cu exactitate deplina, care este cauza acestei afectiuni. Astfel, pacientului i se vor administra o serie de suplimente alimentare, in general compuse din vitamine si minerale, cu scopul de a fortifica structura peretelui vascular, dar aceasta medicatie nu are un efect direct asupra bolii hemoroidale. O inovatie in tratamentul hemoroizilor apare in perioada medievala si vine din parte medicilor de origine germanica: uleiul de ricin.

Ce este ricinul si de ce este el inclus in schema de tratament a bolii hemoroidale? Ricinul, sub numele sau stiintific Ricinus communis, este o planta perena, usor de identificat dupa forma specifica a frunzelor sale. De fapt, aceste frunze, cu aspect de palma, pentru anumite subspecii, si cu aspect de cruce pentru alte subspecii, au dat denumirea plantei in zona de vest a Europei. Astfel, ricinul a fost cunoscut pentru o lunga perioada de timp drept Palma lui Christos, Arborele crucii sau Arborele minune. In mod evident, ricinul contine o serie importanta de principii active, dintre care mentionam ricina, substanta cu un efect laxativ – purgativ esential. Totusi, este bine de stiut ca arborele minune este faimos si pentru faptul ca este una dintre cele mai potente otravuri din lume, fiind, totodata, si una dintre cele mai greu de detectat in corpul uman.

Ricina, substanta cu activitatea terapeutica cea mai mare, poate fi utilizata doar sub forma de ulei de ricin. La randul sau, uleiul de ricin este de doua feluri: ulei de ricin extras prin presare la rece si ulei de ricin extras prin presare la cald. Ambele tipuri de ulei de ricin sunt utile in tratamentul antihemoroidal, cel obtinut prin presare la cald fiind foarte folosit in ultimele decenii ale secolului trecut. Din pacate, s-a descoperit ca, la o anumita temperatura, din semintele de ricin se elibereaza si alte substante, pe langa ricina dorita, substante care sunt extrem de toxice. Desi uleiul de ricin se introduce in corp doar pe cale rectala, fiind incorporat cu foarte mare succes in supozitoare sau in creme rectale, daca el este preparat prin presare la cald, substantele nocive vor traversa membrana rectala si vor trece in circulatia generala. Datorita structurii chimice a acestor substante si datorita structurii biologice a rectului, toxicii trec aproape nemodificati prin rect, ceea ce conduce la consecinte importante asupra sanatatii pacientului.

Totusi, daca se foloseste ulei de ricin obtinut prin presare la rece, boala hemoroidala va fi tratata in mod corespunzator, iar simptomele vor fi puternic ameliorate. Trebuie mentionat ca tratamentul antihemoroidal cu ulei de ricin poate fi folosit doar in perioadele dintre crizele de hemoroizi si doar in scop preventiv. Practic, se introduce in rect un supozitor cu ulei de ricin, o data pe zi, timp de o saptamana. Supozitorul se topeste datorita temperaturii ridicate a corpului si elibereaza uleiul de ricin, care actioneaza ca un laxativ emolient, ajutand la eliminarea rapida si eficienta a bolului fecal format. In cazul unei constipatii acute, se poate imbiba un tampon dens de vata cu o cantitate generoasa de ulei de ricin si se poate introduce, cu mare atentie, in canalul rectal. Dupa aproape jumatate de ora, tamponul trebuie extras de catre pacient. Tranzitul intestinal ar trebui sa se reia aproape imediat.

Hemoroizii la persoanele varstnice

Exista cateva categorii de pacienti care sunt foarte expusi la aparitia bolii hemoroidale: copii aflati la varsta adolescentei, adultii care sufera de boli cardiovasculare sau de afectiuni digestive si varstnicii. Adolescentii au un sistem imunitar fragil, aflat intr-o permanenta schimbare si al carui echilibru poate fi afectat de orice element patogen, dezvoltat in interiorul corpului sau provenind din exterior. Totodata, tinerii cu varste cuprinse intre treisprezece si optsprezece ani sunt predispusi la probleme digestive care nu au o cauza concreta si care se manifesta, de cele mai multe ori, drept constipatie cronica. Evident, aceasta conduce la aparitia hemoroizilor. Pe de alta parte, adultii, suferind sau nu de diverse alte afectiuni, se fac vinovati de o dieta dezechilibrata si de un stil de viata sedentar, ambele fiind cauze bine cunoscute ale bolii hemoroidale.

             Varstinicii prezinta o cu totul alta patologie atunci cand vine vorba despre hemoroizi. In primul rand, in cazul stabilirii unei scheme de tratament pentru boala hemoroidala, medicul curant trebuie sa tina cont de o serie de afectiuni asociate inflamatiilor venelor anorectale, afectiuni care, de cele mai multe ori, sunt mult mai grave si pot ameninta viata pacientului. Totusi, chiar daca medicatia antihemoroidala ar putea interactiona cu orice alta medicatie pe care pacientul si-o administreaza, ea nu ar trebui sa fie eliminata complet. Motivul este simplu: o persoana cu varsta cuprinsa intre saizeci si saptezeci si cinci de ani, care sufera de o boala cardiovasculara sau de o afectiune a sistemului nervos, si care trece printr-o criza hemoroidala, in care durerile sunt atat de intense incat pot cauza pierderea cunostintei pacientului, trebuie sa fie tratata, in mod obligatoriu, de orice ar putea cauza o asemenea reactie la nivelul organismului. Consecintele lipsei unui tratament adecvat in plina criza hemoroidala sunt severe: din cauza durerii, pacientul poate sa sufere un infarct sau o ischemie cerebrala, ambele la fel de letale.

            Astfel, tinand cont de necesitatea absoluta a unui tratament, este bine sa stim cu ce tipuri de patologii poate fi asociata boala hemoroidala la varstnici:

• Fragilitate la nivelul vaselor de sange: o data cu inaintarea in varsta, anumiti componenti ai peretilor vaselor de sange nu mai sunt sintetizati de catre corpul uman. Astfel, lipoproteinele si pectinele care compun, in cea mai mare parte, aceasta membrana sunt preluate, dupa varsta de saizeci de ani, strict din alimentatia pacientului. Acest lucru nu pare greu de realizat, dar trebuie sa observam faptul ca persoana in cauza poate sa nu cunoasca alimentele pe care ar trebui sa le consume sau, mai mult, sa nu doreasca sa le consume. Fragilitatea nu afecteaza doar sistemul vaselor de sange mari, cum sunt cele de la nivelul muschiului cardiac, ficatului, rinichilor si plamanilor, ci afecteaza absolut toate vasele din organism, inclusiv venele anorectale. Practic, daca pacientul prezinta aceasta fragilitate, el va suferi de inflamatii venoase, in special in venele terminale, cum sunt cele din zona muschilor rectali.
•  Diabet zaharat: varstnicii trec printr-o serie de schimbari fiziologice, una dintre ele fiind in pancreas. Astfel, ei nu mai produc acelasi nivel de insulina si celulele pancreatice nu mai sunt atat de active. Acest lucru conduce la o singura concluzie: in lipsa unui tratament corespunzator, pacientii dezvolta o forma de diabet zaharat, fie ea insulino – dependenta, fie ea neinsulino – dependenta. Din pacate, rezultatul este acelasi: intregul proces digestiv este dezechilibrat datorita schimbarii dietei persoanei respective, fapt ce indica o modificare in ritmul de defecatie. Practic, se instaleaza constipatia. Intai aceasta trece printr-o faza acuta, care este reversibila cu alimentatia potrivita, care se cronicizeaza in cateva saptamani. De obicei, dupa cronicizarea constipatiei, hemoroizii apar in aproximativ sase luni. In acest caz, tratamentul medicamentos trebuie sa tina cont, in primul rand, de glicemia pacientului si de capacitatea acestuia de a procesa anumiti compusi care se gasesc in medicamentele antihemoroidale.